Buna, eu sunt Andreea. Sau Marius. Sau Ioana. Sau Lucian. Sau… eu sunt… tu. Lucrez de la 8 la x ore pe zi, locuiesc intr-un apartament pe o strada pestrita, conduc o masina care ar avea nevoie de ceva imbunatatiri.
In cele vreo doua-trei ore care imi raman mie din zilele astea care trec mai toate la fel, sunt stingher
/a. Pentru ca sunt singur/a. Si nu pricep de ce. Ma simt bine in pielea mea. Am un salariu ok, am realizat ceva in viata asta, am prieteni buni.
Stiu sa fac totul perfect, ca un ceas elvetian. Planific si aplic. Nu am fisuri in sistem. Ce-mi lipseste…? Eu m-as cere in casatorie. Hmmm… asta sa fie?
Eu iti propun sa treci la actiune. Crezi ca esti o partida de neratat? “Casatoreste-te cu tine!” Depune-ti CV-ul aici. Poate nu esti singurul care vrei asta. Doar ca nu stii inca. De fapt, nici la un interviu obisnuit nu stii cati mai asteapta in spatele usii.
Un CV are rubrici. Pentru ca un angajator are asteptari. Si exigente. Dar tu… te cunosti de atata vreme. Spune ce vrei. Sau ce simti sa spui. Doar ca, dupa citirea CV-ului, va trebui sa fi regasit in datele de acolo ceva care sa te faca sa vrei sa iei legatura, fara intarziere, cu “tine”. Poate e o idee buna. Pana la urma, iti raman cateva ore pe zi in care esti singur/a. Ce-ar fi sa faci si asta, tot in stilul tau, perfect?
Succes. Nu sunt eu cea care sa spuna ca o sa inventezi roata. Vei gasi, mai jos, o poveste care o sa te faca sa razi. Dar te cunosc bine… pentru ca “eu sunt… tu”, mai tii minte? Si povestea asta te va face sa si gandesti. Cu miscari lente si un zambet increzator, te vei aseza in fata oglinzii. Cand te vei decide sa pleci, vei sti daca esti omul cu care oricine si-ar dori sa petreaca restul vietii sale. Chiar si tu. Casa de piatra!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu